Skip to content

Despre rugăciune (partea a treia)

August 8, 2008

de parintele Teofil Părăian

M-am intrebat si eu: de cate ori trebuie sa zica cineva „Doamne, miluieste-ma!” ca sa-l miluiasca Dumnezeu? Si m-am gandit la fiul risipitor. Fiul risipitor cand s-a intors si-a facut intii o socoteala: „Ma voi duce la tatal meu si voi spune: tata, am gresit la cer si inaintea ta, nu sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe unul din slujitorii tai”. Si cand s-a apropiat de casa, tatal l-a vazut de departe si a alergat inaintea lui si a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. Deci nu l-a pus in studiu, sa zica: sa vedem ce face acum cand se intoarce, sa vedem ce zice. Nu l-a pus in studiu pentru ca nu era cercetator stiintific, ci era tata, si inima de tata il inghesuia sa-l primeasca. Noi credem ca Dumnezeu e Tatal nostru. Cand l-a primit, a inceput sa zica: „Tata, am gresit la cer si inaintea ta, nu sunt vrednic sa ma numesc fiul tau”. Nu a mai zis si „primeste-ma ca pe unul din slujitorii tai”, cum isi facuse el socoteala. Si tatal sau nu a zis: zi de vreo suta de mii de ori asa, ca apoi te iert. Deci noi trebuie sa avem incredintarea ca Dumnezeu ne miluieste. Dar zicem „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul” de atatea ori de cate putem sa zicem, desi nu cred ca la sfarsitul vietii va zice Dumnezeu catre mine: tu mai puteai sa zici de un milion de ori si nu ai zis. Nu cred lucrul acesta pentru ca aceasta e o metoda de imbunatatire sufleteasca, nu o metoda de a cere mila lui Dumnezeu, in intelesul ca numai atunci ti-o da Dumnezeu, daca ai zis de nu stiu cate ori. Important e sa avem incredintarea in mila lui Dumnezeu; dar noi cerem mila lui Dumnezeu ca sa ne putem observa pe noi insine. E o metoda de imbunatatire, de a tine legatura cu Dumnezeu si de a ne curati sufletul.

Cea mai la indemana nevointa a calugarului si a mireanului deopotriva este rugaciunea de toata vremea si privegherea.

Nu trebuie sa se sileasca nimeni sa faca performante de priveghere. Priveghere sa faci in intelesul de a nu fi impresurat de ganduri rele, sa ai intotdeauna o trezvie, sa fii intotdeauna treaz cand trebuie sa faci ceva.

E scris undeva in Pateric: „Calugarul care se roaga numai cand se roaga, acela nicidecum nu se roaga”. Deci nu se roaga cand se roaga dupa un program, ci toata viata trebuie sa fie o rugaciune, acel „Rugati-va neincetat” (I Tesaloniceni 5,17) despre care stim ca l-a zis Sfantul Apostol Pavel ca indemn.

Un parinte duhovnicesc din Manastirea Agapia ii indemna pe oameni sa se roage neincetat si le spunea sa se roage chiar si cand merg sa faca un pacat, pentru ca poate chiar faptul ca te angajezi in rugaciune cu staruinta sa te ajute sa-ti schimbi gandul si sa nu mai pacatuiesti.

– va urma –

sursa articolului

sursa fotografiei

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: