Skip to content

Mozart was a great composer!

Iulie 12, 2008

-Si, te plictisesti? ma intreba ea, apropiindu-se de gard.

-Nu, deloc! Dar hai, intrati sa vorbim putin!…

Ne asezam mai la umbra si ne uitam la copii, cum se joaca cu iepurii.

-… Cand m-ati intrebat daca ma plictisesc, ati vrut sa spuneti daca ma plictisesc aici, la tara, nu?

-Da!

-Nu ma plictisesc, dimpotriva! Sunt obisnuita cu statul acasa, doar stau de atatia ani, cu copiii… De fapt, si la oras tot in casa stateam. Numai ca aici am mai mult spatiu, acolo stateam in doua camere… Copiii pot in sfarsit sa alerge, sa se joace… Ne simtim foarte bine! Cu prietenii tinem legatura pe internet si ne vedem saptamanal. Iar sotul lucreaza aproape, nu mai e nevoie sa intre in oras…

Discutam mult. Imi pune o serie de intrebari, care probabil ii stateau pe limba. Cat am dat pe casa, cine ma ajuta, cum ma descurc. Ne povestim nasterile si cresterile de copii. Are 23 de ani si un baietel de aproape 3 ani. N-o ajuta nimeni, pentru ca mama ei lucreaza. Tatal i-a murit acum 2 ani, la 43 de ani. Cancer la plamani. Fuma si bea foarte mult. Mama trebuie sa-l creasca singura pe fratele ei de 9 ani.

Ii dau cateva din revistele editate de mine si o intreb ce crede despre un posibil ziar pentru oamenii de la tara. Care sa se distribuie gratuit. Macar sa fie citit.

-Ce credeti, ar fi cineva interesat? Sau nu mai citeste nimeni, toti se uita la televizor?

-Pai, eu stiu?… Nu mai citeste nimeni… lumea e cu campul, cu munca… poate astia tineri sa mai citeasca… dar nici astia…

Cum s-au epuizat toate subiectele de discutie, asa, de final, ma trezesc vorbind ca sa nu tac:

-S-a suparat sotul dumneavoastra asera?…

-De ce?

-Cand i-am zis sa dea muzica mai incet.

-Da? N-am stiut ca i-ati zis! Ei, macar s-a invatat si el minte acum…

-Pai, nu stiu daca s-a invatat, ca i-am mai zis si acum doua saptamani… Era zece jumate, imi culcasem copii, si muzica era foarte tare… discoteca, nu alta!

-Ei, vine si el seara obosit, ca munceste toata ziua si se mai aduna prietenii la el, la un suc, la un pahar de vin…

-Da, da, inteleg… Stiti, si noi ascultam muzica toata ziua, uite, radio merge si acum, dar…

-Dar in casa e cald…

-Da, stiu… Ce sa zic… Nu am nimic impotriva, atata vreme cat nu ar fi atat de tare. Ca si eu daca dau muzica prea tare, atunci e ca si cum te-as obliga pe tine sa asculti muzica mea, si poate tie nu-ti place…

-Da, pai noi cam suntem cu manelele…

-Da, pai si mie nu-mi plac… (tacere stajenitoare) Adica, stiti, nu prea-mi plac. (stanjeneala reciproca la apogeu) Cred ca daca ati pune… Mozart (usurare izbavitoare) , nu m-ar deranja.

Zambim si ne luam la revedere, cu spectrul lui Mozart bantuindu-ne diferit. À la Mihalkov.

8 comentarii leave one →
  1. Iulie 13, 2008 1:58 pm

    Daca scoateti un ziar pentru oamenii satului n-ar fi o idee sa dati lunar si cate un CD cu Mozart sau Beethoven, sau altii? :))
    Eu am crescut la tara si, cand eram copil, se asculta multa muzica populara la discuri de vinil, dar tot asa, de rasunau curtile.
    Va citesc blogul, si noi visam la o casuta. Scrieti minunat!

  2. viatalatara permalink
    Iulie 13, 2008 2:40 pm

    Extraordinar! Despre asta am vrut sa scriu, m-am gandit aseara sa pun un cearceaf pe gard pe care sa scriu: oferim cd-uri gratis! si sa trag vreo 200 de cd-uri cu Mozart, de exemplu, si sa le dau oamenilor din sat 🙂 Cu ziarul ar fi ideal, dar pana iese ziarul… trebuie o solutie mai rapida 🙂

    o sa scriu despre asta pe blog, cu prima ocazie cand am timp 🙂

    gand la gand!

    multumesc! sa va ajute Dumnezeu sa va mutati. poate ne vom cunoaste intr-o zi 🙂

  3. Iulie 14, 2008 4:33 pm

    stii ce ma gandeam?ca poate un fel de grup de femei,sau un fel de club, la care sa discutati pe teme date, sau la care sa invatati ceva practic impreuna ar avea un impact mai mare. De ex. poti organiza o dupa-miaza la ceai (uite ceva de genul http://www.ladiesagainstfeminism.com/ladylydia/index.htm )si sa vorbiti depre muzica, eventual sa fie si un invitat special (Sabina :)) ) , iar la sfarsit sa primeasca fiecare un cd.

  4. viatalatara permalink
    Iulie 14, 2008 8:32 pm

    si cu copiii, cine sta? ca as bea si 10 ceaiuri 😀

  5. viatalatara permalink
    Iulie 14, 2008 8:33 pm

    ps: dincolo de gluma, ideea e foarte buna. ma gandesc daca se poate concretiza, intr-adevar.

  6. Iulie 15, 2008 9:49 am

    il pui pe Mircea sa stea cu ei. Sau sa mearga undeva cu dansii o ora-doua, la Ikea de ex.

  7. treangelsmother permalink
    August 2, 2008 4:35 pm

    Eu am încercat sa invit la mine la „ceai” cum ziceti voi (la mine mai repede merge o plăcinta) câteva amice, dar m-au refuzat respectos , si, deşi tatonez terenul, am si eu problema cu copiii. Dar nu mă las, exista soluţii, eu nu le vad. Ceea ce sunt sigura, e ca Dumnezeu aşteaptă de la noi sa facem ceva; eu tot caut sa aflu de ce m-a adus aici in satul acesta atât de refractar la idei noi, dar cu cat e mai grea sarcina cu atât e mai provocatoare. Noua ne-a fost mai greu sa înnodam nişte relaţii mai strânse datorita faptului ca a trebuit sa alocam mult timp construcţiei si amenajării casei in care locuim, si datorita faptului ca am cam fost marginalizaţi datorita preocupărilor noastre spirituale(care nu sunt cine ştie ce dar comparativ cu nivelul de aici a părut de-a dreptul habotnicie)pentru care, de altfel, am fost consideraţi de către ‘radio santu’ satului sectanţi…si poate tot ar fi fost ceva şanse, dar pe deasupra nu ne plac nici manelele ceea ce este de neiertat!

Trackbacks

  1. De ce-mi place viata la tara si mamicile inteligente! « Nostrabrucanus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: