A fost odata
A fost odata o libelula care s-a dat cu capul de un zid si a picat, ametita, jos. O mandrete de libelula, verde, cu un corp tras prin strungareata. Copiii au inconjurat-o, scotand tipete de uimire. Ea s-a frecat la ochi, s-a desteptat si a plecat.
Inaintea ei s-au mai dat cu capul un pui de vrabie care abia invatase sa zboare si o sumedenie de albine salbatice. Puiul si-a revenit, la fel si un procent insemnat din cantitatea de albine. Cele care nu s-au trezit la timp au fost para malaiata pentru surorile puiului mai sus pomenit.
A mai fost tot atunci un paianjen, care, pe cand era mic si neinsemnat, prindea muste. Dar cand a crescut mare, panza i s-a umplut de pufi plutitori si n-a mai pacalit pe nimeni. Acum prinde doar roua, stropi de ploaie si mai ales mult, mult vant.
A fost si un porumbel care statea de vorba cu puii lui.
Si o furtuna intr-o noapte abia trecuta, cu fulgere magistrale, care luminau ca ziua, numai ca nu a stat nimeni sa le vada, pentru ca eram cu totii atat de obositi. Si vroiam sa dormim.
