Skip to content

A fost odata

Iulie 9, 2008

A fost odata o libelula care s-a dat cu capul de un zid si a picat, ametita, jos. O mandrete de libelula, verde, cu un corp tras prin strungareata. Copiii au inconjurat-o, scotand tipete de uimire. Ea s-a frecat la ochi, s-a desteptat si a plecat.

Inaintea ei s-au mai dat cu capul un pui de vrabie care abia invatase sa zboare si o sumedenie de albine salbatice. Puiul si-a revenit, la fel si un procent insemnat din cantitatea de albine. Cele care nu s-au trezit la timp au fost para malaiata pentru surorile puiului mai sus pomenit.

A mai fost tot atunci un paianjen, care, pe cand era mic si neinsemnat, prindea muste. Dar cand a crescut mare, panza i s-a umplut de pufi plutitori si n-a mai pacalit pe nimeni. Acum prinde doar roua, stropi de ploaie si mai ales mult, mult vant.

A fost si un porumbel care statea de vorba cu puii lui.

Si o furtuna intr-o noapte abia trecuta, cu fulgere magistrale, care luminau ca ziua, numai ca nu a stat nimeni sa le vada, pentru ca eram cu totii atat de obositi. Si vroiam sa dormim.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: