Skip to content

Amintirea Irinei

Iulie 2, 2008

interviu cu Irina Nicolau

– Cum serbau oamenii Craciunul in satul vechi?

– Incepeau cu un post de patruzeci de zile, lung si chinuitor. Afara era frig si oamenii mancau mamaliga, ceapa, cartofi, varza si muraturi. Fara tuica si fara vin! Pe 20 decembrie, de Ignat, taiau porcul dupa randuiala, faceau pomana porcului, dar din carne nu gustau. Infranarea dadea mesei de Craciun o valoare mare. Cu cateva zile inainte de Ajun, femeile incepeau copturile. Cerneau, framantau, impleteau, coceau paine si colaci pentru masa Craciunului, pentru pomeni si pentru daruri. Din ajunul Craciunului, copiii si tinerii ieseau la colindat. Vorbe frumoase, melodii vechi, joc, bautura, oameni bucurosi, vechi teme mitologice, istorii biblice, istorii despre Nasterea Domnului. Toate colindele se incheieau cu o urare. La cumpana dintre ani, cuvintele au putere, aduc in case noroc si belsug. Intre Craciun si Boboteaza, romanii o duceau intr-o petrecere.

– Unde se mai pastreaza astazi aceste momente?

– In Bucovina si in Moldova de Nord. Acolo, fenomenul este pe deplin sincretic. Ai ce sa vezi, ce sa auzi, ce sa mananci … Nu pot sa uit un Craciun in zona Radautilor, cand ningea cu fulgi mari. Si toata lumea era pe strada. Era o stare de comuniune intre cei de afara si cei din casa care primeau colindatorii. Si in Maramures, azi, se pot trai momente frumoase. Colindul este mai important. Oamenii aceia traiau intens cele douasprezece zile de sarbatoare. In sat, nici Mos Ajun, nici Mos Craciun nu fac daruri. Copiii sunt rasplatiti pentru serviciul ritual pe care-l fac gospodarilor colindandu-i. Rasplata se face in mancare: mere, nuci, alune, colaci. Revelionul este ceva care s-a dezvoltat mai mult la oras. A doua miza este aceea a unui timp special in care poti sa influentezi destine, mersul lumii, poti sa afli cum va fi anul viitor. Toate aceste lucruri se traiau intens.

– Aceste lucruri, care se intampla, cat de mult au fost cercetate?

– Oamenii petreceau si se duceau mult in vizite. In sat, a te duce in vizita e neserios, in mod obisnuit. Miza era schimbul de daruri. Era o perioada de gratie, in care, insa, totul era facut cu gandul la morti.

– Ce mai pastreaza oamenii astazi, din aceste traditii? Ma refer la colindele cantate pe strada, cat si la acelea aduse pe scena in festivaluri folk. Cum sunt jucate mastile? De unde vin obiceiuri mai noi, cum ar fi bradul.

Orice sarbatoare se pregateste ca o prajitura. Nimeni nu isi pregateste Craciunul fara o casa curatata, fara o masa de pe care sa lipseasca lucrurile Craciunului, fara haine primenite… Colindele de la oras reprezinta ceea ce se mai poate face in circumstante necomunitare. Ne place sau nu, se produc in lume schimbari care nu ocolesc societatea noastra. Cine se opune schimbarii devine dinozaur si dinozaurii, pana la urma, mor. Solutia cea mai inteleapta este sa te lasi dus de val, dar cu o oarecare tocmeala. Ar fi trist daca ar disparea si acest colindat destul de lamentabil din punct de vedere estetic, deoarece, colinda este un dar. Mastile reprezinta o concentrare maxima la care participa, la trecerea dintr-un an in altul, si stramosii, si toate animalele totemice. Chipul este acoperit, personajul de sub masca are dreptul sa fie altcineva decat este: un animal, de obicei urs sau capra, care trebuie sa moara si sa renasca, Mosul si Baba care reprezinta stramosii… Exista, apoi, un alai galagios, caraghios care trebuie sa creeze o stare de dezordine. Aceasta mascarada de Anul Nou, indeplineste functia Carnavalului, instaureaza haosul inital, pentru a putea reface apoi o lume noua, proaspata si buna. Bradul de Craciun vine din vechi legende scandinave care spuneau ca, in Noaptea de Craciun, bradul se lumineaza singur intr-o poaina. Iar de prin secolele XVII-XVIII, in curti se faceau brazi impodobiti cu lumanarele. El castiga teren in secolul XIX, in asociatie cu Craciunul „produs american”, Santa Claus, i se creeaza o imagine ce se vinde foarte bine. De multa vreme, orasul colinda bradul. Ce rost are sa-l colinzi, in loc sa colinzi omul? Cand sarbatoarea a inceput sa slabeasca, a aparut bradul impodobit cu beculete si Mosul cu daruri. Apoi ne-am pomenit cu Mosul cu paltonas rosu, atat de ecumenic, incat a devenit un fel de distribuitor de cadouri pentru toti, indiferent de religie sau traditie. Toata lumea iubeste un batranel voios si generos ca acela de la Coca-Cola. Dar, decat un spatiu viran, e mai bine sa existe ceva. Daca oamenii nu se mai pot multumi cu minunea care este Nasterea lui Iisus din fiecare an, care le mai da o sansa sa fie curati, aleg altceva. Important este insa faptul ca multa vreme va exista un Craciun spontan. Bine ar fi ca folkistii sa se documenteze. Ar afla lucruri pe care nici macar nu le banuiesc. Fenomenul etno este la fel de necajit ca si manelele.

– Oamenii de azi, afirmati, nu mai vorbesc cafeaua. Exista o graba a omului modern.

„Timpul nu mai are rabdare”, a spus-o demult Marin Preda. Ii simti pe toti intr-o disperata veghe care-i opreste sa se relaxeze. A disparut starea de „hazna”. In perioada proasta, cand era frig, cand nu aveam mancare, cand stiam ca din sapte, doi sunt securisti, ne intalneam si spuneam bancuri politice. Nimeni nu a studiat ce a facut din romani televiziunea cablata. Bautul e o stare de convivialitate, dar unii beau mult si prost, elanul de comunicare a scazut.

– La ce visati in Ajun de Craciun?

– Visez sa pot sa visez. Din pacate, oamenii au pofta din ce in ce mai putin sa-si povesteasca visele. Si multi dintre ei confunda visul cu dorinta. Pentru mine, fiecare zi e un dar.

(29 decembrie 2001)

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: