Skip to content

Biosfera

Iunie 30, 2008

Azi-dimineata am gasit in fata portii, stand pe spate si fara picioare, o coropisnita. Moarta. Eu, livida.

Dupa-amiaza, in gradina, la umbra casei vecinului (vecinul care imi citeste blogul), se asaza langa mine doi fluturi portocalii, cu picatele negre. Vreau sa nici nu respir, dar o strig pe bebe sa-i vada, iar fluturii zboara amandoi, intimidati. Raman doar eu, pe acelasi scaun, la umbra, dar mai singura decat inainte.

Nu dupa multa vreme, prin iarba isi croieste drum spre mine un carabus superb. Are niste dimensiuni gigantice. Carapacea, neagra si lucioasa, e la fel de groasa ca o armura de cavaler. Merge repede prin iarba taiata marunt, plina de obstacole. Are ceva dintr-un animal masiv. Deodata inghet. In frunte, are un corn. Este o radasca unicorna! Inainte de a face atac de cord, o chem pe bebe sa se bucure de spectacol. Apoi o rup la fuga racnind ca indienii:

-Mama, vino si arunca gandacu’ de la noi din gradina!

Anunțuri
14 comentarii leave one →
  1. Iunie 30, 2008 9:13 pm

    haha, pai la varsta ta o mai strigi pe mama? 😉

  2. viatalatara permalink
    Iunie 30, 2008 9:14 pm

    Numai in caz de forta majora!!!

  3. Iunie 30, 2008 9:19 pm

    ( cum nu ti-a placut tie la bloc, sa admiri gandaci maronii de bucatarie, ca tot blocatarul care se respecta – acum asa-ti trebuie, te mananca radasca :)) )

  4. viatalatara permalink
    Iunie 30, 2008 9:21 pm

    a, radasca e mic copil fata de ce aveam la bloc. cui ii povestesc, nu ma crede ca aveam gandaci cat degetul. care umblau pe tine, de preferinta noaptea. de ei nu te puteai apara prin nimic, pentru ca nu veneau de afara, ci din subsolul blocului, pe tevi. niste monstri inofensivi, dar care te omorau numai cu lipsa lor de gratie.

  5. gandestefrumos permalink
    Iunie 30, 2008 10:44 pm

    Mie imi plac unele gazulicele din astea, da sa nu se suie pe mine si sa stea acolo unde e locul – adica afara;) De pilda azi cand am ajuns la serviciu dau sa iau cutia de zahar de pe birou (uitata de bezmeticii din tura de noapte). Cand sa pun mana pe capac, o molie maaaare intepenita. Ori moarta, ori face pe moarta – gandesc. Si zbier crispata: „daca nu se da de aici, o omor”. Ceva din tonul meu l-a convins pe un coleg ca astept ajutor intr-un sens sau altul, asa ca a suflat peste capac, pe fereastra, iar molia a zburat. Cred ca de fapt imi plac doar fluturii, mamarutele si… cam atat, cred:)

  6. viatalatara permalink
    Iulie 1, 2008 8:40 am

    ei, mersi, fluturii si mamarutele 🙂 da’ molia nu-i fluture? e? 😛

  7. gandestefrumos permalink
    Iulie 1, 2008 11:35 am

    sa zicem ca molia e mai degraba o ganganie deghizata in fluture;;)iar mie imi plac fluturasii aia cu aripiare intinse, mari si colorate viu. (merge?;) )

  8. viatalatara permalink
    Iulie 1, 2008 11:45 am

    merge. asa sunt si eu, dintre insecte, nu pot sa iubesc decat buburuzele si fluturii, in rest, imi provoaca o frica mare. dar, de cand stau la casa, vad ca frica se amesteca incet cu curiozitatea 🙂 si parca imi regasesc copilaria privind carabusii mergand…

  9. AureliaN permalink
    Iulie 1, 2008 5:23 pm

    ufff, si multe sunt atat de … inofensive! si mie imi este teama, mai ales, de gandacii de bucatarie. cred ca din cauza ca stiu ca transporta o gramada de microbi pe antene si alte parti ale corpului lor … imi este frica sa ii si omor! bine ca sunt doar o amintire din … facultate!

    luna trecuta, am gasit in parc un carabus! i l-am aratat Flaviei care, incantata fiind, incerca sa-l atinga si sa-l ia in manutele ei!

    eu nu prea am amintiri din copilarie legate de insecte, doar de fluturi si buburuze si gandaci cu ochelari (popular, se cheama vaca Domnului, nu stiu de ce, dar asa am gasit in Atlasul Zoologic), asa, ca-s foarte comuni!

    dar de libelule, ce spuneti? imi par asa delicate si … elegante! si albinele ne plac, chiar daca una a intepat-o recent pe Flavia, in aprilie am petrecut mult timp in preajma lor, ocupate fiind cu adunatul polenului dintr-un camp de papadii …

  10. Iulie 1, 2008 6:43 pm

    da-dap, votez si pentru libelule – sunt gratioase:) iar albinele sunt o minune a naturii prin felul in care traiesc si mi se pare cu desavarsire fabulos ca tot ce produc e de folos: miere, ceara, polen.. pana si veninul are proprietati curative. da tot nu-mi place sa ma intepe:( si de fapt ma ustura pielea cand se aseaza pe mine orice insecte.. iar daca ma si musca.. mi se fac niste umflaturi, ceva de speriat. altfel n-am nimic cu ele. is interesante chiar, dar imi place sa le analizez fara contact fizic:))

  11. Adriana permalink
    Iulie 1, 2008 8:01 pm

    Cand eram mica prindeam libelule, le admiram pe cele verzi, albastre, si le dadeam drumul:).. Am gasit recent cum se construieste un fel de prinzatoare(nu stiu cum sa-i spun) pentru fluturasi, facuta dintr-o punga de gunoi mare, alba, in care se pun 2 farfurii de carton, iar la mijloc o creanga chiar cu cateva frunzulite, care sa le sustina.. Acolo prinzi fluturasi si ii observi(buna pentru copilasi).. Seara le dai drumul..:)O sa incerc sa fac zilele astea..

  12. viatalatara permalink
    Iulie 2, 2008 8:13 am

    pai si radasca e inofensiva… eu am o reactie aproape alergica, sau, mai bine-zis, aveam, mi se zbarlea parul pe mine si din cauza asta aveam impresia ca merge ceva pe mine. nu radeti, ca e nasol 😀 de atatea ori am inceput sa urlu si sa topai pe loc, crezand ca s-a suit pe mine vreo insecta… e mai rau cand scena se petrece in public. acum vad ca m-am calmat si le privesc cu interes, mai ales cand sunt in mediul lor, in curte. cred ca blocul te face sa-ti definesti precis spatiul intim si sa ai reactii dure fata de orice intruziune 🙂

  13. treangelsmother permalink
    Iulie 29, 2008 2:08 am

    eu stau de 7 ani la tara si nu pot sa spun ca am reuşit sa mă împac cu insectele, cred ca am o fobie dar o ţin in frâu pentru ca am trei ingeraşi de păzit care aşteaptă de la mine sa fiu neînfricata. Am reuşit performanta sa omor păianjeni cu mana si unele zburătoare mai mici…dar cu cat trece timpul si reuşesc sa mă acomodez oarecum cu insectele pe care le cunosc descopăr altele si mai înfiorătoare sau cel puţin aşa par…eu am oroare de omizi…nu le pot suferii si cred ca nici ele pe mine ca îmi mănâncă trandafirii…si mai e o dihanie cu alura preistorica si dimensiuni odioase care ţiuie prin copaci când afară este in tipul zilei foarte cald… pe aici ii spun oamenii cicoare e ca o musca mare si portocalie aduce ceva cu giganticii gândaci de bloc…yak…aveam cândva o pisicuţa care le vana dar a dispărut din mare dragoste(a vecinilor).

  14. viatalatara permalink
    Iulie 29, 2008 11:01 am

    si eu am fobie de insecte. dar vad ca, de cand m-am mutat, ma port mai normal ca la bloc, unde eram de-a dreptul isterica. probabil, cum spuneam mai sus, e o chestiune de invadarea spatiului personal. daca spatiul e mai larg, nu te mai simti atat de „cotropit”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: