Skip to content

Un raspuns, doua raspunsuri

Iunie 26, 2008
ea catre mine:
Ai identificat, cu succes, cateva din carentele omului de la tara.
Din pacate, sunt de parere ca orice lucru de citit are de dus o lupta nedreapta… cea cu televizorul, care dupa parerea mea a mutilat cu succes taranul roman, sau ce-a mai ramas din el dupa comunism. Vezi tu, cititul necesita nitel efort … Ziarul asta ar trebui sa suplinesca de exemplu un preot adevarat…. Iar nu se poate…
Dupa mine la tara e nevoie de definit un segment de care sa te ocupi, nu te poti ocupa de toti.
Concluzia mea e ca segmentul in care ai macar sanse de reusita sunt copiii, in rest du-ti viata ta de crestin frumos si ea va marturisi pentru tine mai eficient decat 1000 de ziare.
Eu una, incerc sa ma concentrez pe copii si chiar si atat e destul de greu…
Important e sa fim realisti ca sa putem fi eficienti.
Fara sa vreau sa te descurajez…
_____________________________________
eu catre ea:
Multumesc pentru raspuns. Sa nu crezi ca m-ai luat pe nepregatite. Stiam asta, de fapt, stiam ca una din primele lupte pe care trebuie sa o ducem este cu televizorul si cu manipularile atat de evidente pentru noi, dar invizibile pentru ei. De fapt, am sters o postare in care scriam chiar despre asta si deplangeam soarta taranilor lipsiti de informatie, ale caror filtre de judecare au gauri mult prea largi. Am sters-o pentru ca mi-am dat seama cat as fi de penibila sa restrang cercul doar in zona taranilor. Desigur, la oras sunt multi astfel de „tarani”, doar ca folosesc sapunul mai des – asta e singura diferenta. Uneori, nici asta.

Asadar, nu te contrazic, pentru ca sunt de acord cu tine, dar nici nu te aprob, pentru ca, in momentul asta, vad cumva situatia global si nu am cum s-o „atac” pe bucati. De fapt, principala „arma” este ca acest ziar va iesi gratuit. Asa sper sa aiba o sansa sa fie citit. Miza nu este continutul, care nu e greu de umplut, ci cum sa ii atrag sa ne citeasca. Si asta, bineinteles, cu mijloace decente.

Cumva, cred ca se poate si ca avem sansa sa trezim niste constiinte. Nu de tot, dar macar putin. Ma intereseaza in principiu latura informativa. Oamenii nu stiu, nimeni nu le-a spus, ei fac ce vad, cum bine ai spus, la tv. Si ca sa ii fac sa ma auda, trebuie sa existe o cale. Cred ca omul mai are inca un licar de dumnezeire in el. Pentru acel licar ma lupt. Sa nu moara.

__________________________

ea catre mine:

Problema e ca argumentele pe care le putem noi aduce lor nu le spun nimic, dar desigur, avem datoria sa le aducem. Eu merg pe copii pentru ca ei au inca sansa curateniei inerente, datorata varstei. Cu ei poate fi mai usor sau mai bine zis poti avea sanse. Poti implanta acea stare de bine pe care ei o simt fara sa incerce sa o defineasca si se vor putea raporta la ea in viitor. Cu toate ca si cu ei e greu, afectivitatea lor ajuta mult. Si prin ei poti cuceri si parintii. Evident la inceput nu inteleg nimic, zic ca esti sectar, ce esti nebun, dar cu timpul ceva ceva tot inteleg…
Este si asta un rezultat al Lut Ars…
___________________________
eu catre ea:
cred ca pentru mine e tipic sa visez la chestii imposibile, pentru ca nici pana la varsta asta nu am dobandit un simt sanatos al realului…
Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: