Skip to content

Intoarcerea lui Piuliţă (episodul II)

Iunie 17, 2008

Cum stateam la masa in bucatarie, deodata poc! in geam. Dar stii cum? Asa, ca un glont, cu viteza mare. „O pasare!” am strigat, si-am sarit imediat de pe scaun. Din cauza loviturii puternice, ma temeam ca pasarea ar putea fi ranita. Deschizand usa, primul lucru pe care l-am vazut a fost o vrabie zburand de jos, din dreptul ferestrei. „A! Si-a revenit!” mi-am zis, dar imediat am inteles ca vrabia care a zburat era doar partenera de joaca a celei care se lovise. Ea zacea jos, cu ghearele stranse si ochii inchisi.

-Vai, sper ca n-a murit! am strigat, apropiindu-ma.

Am luat-o in causul palmei si a deschis ochii. Era tot un pui, tot un Piuliţă, dar mult mai mare. Crescuse intre timp. Casul de la gura se ingustase, penele din coada erau mult mai mari si la coltul ochilor ii aparuse o dunga de culoarea cafelei cu lapte, foarte lunga si deosebit de frumoasa.

L-am mangaiat pe cap, l-am pupat, l-am giugiulit. Nu imi dadeam seama daca e pe moarte sau isi revine. Deschisese ciocul si scotea o limbuta ascutita, fara a spune nimic. I-e foame? I-e sete? I-am dat sa manance, dar n-a vrut, iar de baut, mai mult l-am stropit cu apa decat sa bea, dar si asa l-am mai inviorat putin.

Desi era acum o vrabie in putere, nu indraznea inca sa zboare. Nu se tinea bine pe picioruse, cred ca era inca ametit. I-am vorbit permanent. Deasupra mea ciripeau suratele lui, incurajandu-l. Sarmanul! A dat din aripi, vrand sa fuga si poc! tot in geam a nimerit. L-am cules iarasi de pe jos, l-am mangaiat. Ma privea foarte cuminte, deloc speriat. Piuliţă draguţule, de fapt tu in casa ai vrut sa intri? Ti-a placut la noi?

A zburat brusc, putin in deriva, peste gard. Sper ca a reusit sa isi gaseasca o creanga de copac, sa nu-l manance cainii. Dupa ce a plecat, multa vreme mainile mi-au mirosit a el. Cand era mic, Piuliţă nu avea miros. Acum, mirosea extrem de puternic si de placut a grajd.

Azi am aflat cum miros puii de vrabie.

4 comentarii leave one →
  1. Adriana permalink
    Iunie 17, 2008 11:43 pm

    Mai, cu tine nu mai am nevoie de teveu:).. Astept cu nerabdare povesti de la tara…
    Ah, mi-aduc aminte de mirosul lor, miroseau a praf si erau moi si calzi… puii de papagal:))(amintiri din viata de blocatara) LOL

  2. viatalatara permalink
    Iunie 17, 2008 11:45 pm

    da, asa este, mirosul era, de fapt, caldut…

  3. doina permalink
    Iunie 18, 2008 6:07 pm

    haha, si eu ca Adriana, mai astept un episod

    ieri fusei cu copiii la tara… giugiuliram puisorii gainii (de abia iesiti din gaoace) si mancaram zmeura din gradina…spre seara cantau ierburile de-ti tiuiau urechile

  4. viatalatara permalink
    Iunie 18, 2008 11:04 pm

    ah, puii galbiori… ma jucam cu ei cand eram mica… mi-ai dat idei, as putea cumpara cativa, sa-i cresc pana se fac mari!

    hai ca ma pregatesc iarasi de povesti, stai numa’ sa-mi ascut pana de strut 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: