Skip to content

Toate animalele din arca

Iunie 12, 2008

Trebuie sa incep prin a spune ca Piulita de azi nu pare a fi cel de ieri. Piulita de ieri avea, pe cap, o cheliuta mica, ca si cum ma-sa-l ciocanise – cu sau fara intentie. Piulita de azi avea penajul din crestet intact. Piulita de ieri era un mare, mare, mare mancacios: cum ii intindeai un deget, si deschidea pliscul de te ciugulea, ori ca aveai, ori ca nu aveai graunte in mana. Piulita de azi nu manca nimic, deci nici caca nu facea. Piulita de ieri nu zbura asa bine ca Piulita de azi, desi putea sa evolueze. In rest, sunt ca doua picaturi de apa. I-am iubit la fel pe amandoi, in cazul in care au fost doi. In cazul in care n-au fost, sigur l-am iubit si pe el tot ca pe ambii.

Piulita de azi zbura foarte bine, cand l-am pus langa gard, a disparut instantaneu. Aveam sa-l gasesc cateva ore mai tarziu, dincolo de gard, intr-o tufa de buruieni. Cand sa-l prind, a zburat vreo zece metri mai incolo. Cum umbla caini rai pe strada, l-am adunat si l-am pus in cuibusorul lui de la noi, unde a stat teribil de cuminte, dar tot fara sa manance nimic. Pana la urma l-am pus intr-un pomisor, de unde iar a disparut. Cu siguranta, a zburat departe.

Oare daca se vor intalni cei doi, daca au fost doi, isi vor povesti intamplarile traite alaturi de noi? Isi vor face blog? Daca da, sa ma anunte si pe mine, sa-i pun la blogroll.

Ca tot vorbim de animale, azi am gasit in curte, cautandu-l pe Piulita, si un guster foarte verde, care a fugit iepureste, cum ii sta bine unui guster cumsecade.

Si tot azi, dupa cum ati remarcat deja, vecinul, nea M., ne-a adus un pui de pisoi ratacit pe ulita, crezand ca-i al nostru (drept e ca am avut si noi unul, dar l-am dat inapoi a doua zi dupa ce l-am primit, din motive diverse). Iata-ne acum iarasi cu pisoi. Cel de-al doilea este mult mai mic decat predecesorul lui, nici nu stiu macar daca e intarcat. Inclin sa cred ca nu, dupa cum se tine dupa mine (care miros a tztza si a bebe mic). Cand l-a adus, dragutul de el (o fi un „el”?) era atat de traumatizat, incat tremura ca varga si scuipa la tot pasul, infoindu-se, desi e mic cat un chibrit. Da-i lapte! Nu vrea! I-am bagat pe gat cu seringa, macar sa nu moara de foame. I-am pus numele Ulise, nu din cauza ca e atat de calator, ci pentru ca are ochii de un albastru ieal, ca Marea Egee (pe care am vazut-o doar in poze). Mai-mai sa-i spun Egeu, dar parca nu suna romaneste, asa ca m-am oprit la Ulise, in memoria bunicii lui Dan Puric, a carui carte tocmai am citit-o (si v-o recomand). Pe bunica lui o chema Penelopa si le striga comunistilor „Vive la France!”. Asta a fost ca sa va fac pofta de citit.

Despre Ulise, nu pot sa va spun decat ca are o atractie mare fata de pantofii lui bebe, care, e drept, seamana cu doi soricei. Chiar si dupa ce i-am schimbat sandalele negre cu unele albe, tot ii par interesanti. Bebe topaie ca pe taciuni si fuge la mine, impiedicandu-se reciproc. Sunt tare draguti amandoi. In rest, nu e foarte jucaus, ori ca-i prea mic, ori, dimpotriva, prea serios. Ori este trist dupa mamica lui.

L-am instalat in cuibusorul lui Piulita si-l gadil din cand in cand cu o pana de porumbel. Doar-doar o crede ca e limba mamei…

6 comentarii leave one →
  1. Iunie 12, 2008 5:19 pm

    eu zic sa-l duci intai la veterinar sa-l deparaziteze, ca sigur are ceva. Da sa stii ca va trebuie o pisica, fiindca (nu vreau sa te sperii)in casele de lemn se cam oplosesc soarecii.

  2. Adriana permalink
    Iunie 12, 2008 6:10 pm

    da, musai du-te la veterinar, trebuie sa-i faca si niste vaccinuri… Din ce in ce mai mare familia voastra:))

  3. ochiuldinceafa permalink
    Iunie 12, 2008 11:13 pm

    Si ce te faci daca se intoarce Piulita in cuib si-l gaseste pe Ulise?! 🙂 Sa vezi atunci odisee!

  4. viatalatara permalink
    Iunie 13, 2008 7:10 am

    ei, Piulita nu se mai intoarce, doar nu e porumbel 🙂 dar nu stim ce sa facem cu Ulise… nu prea am timp sa stau dupa mustatile lui…

  5. ochiuldinceafa permalink
    Iunie 13, 2008 8:42 am

    Cauta-l de paduchi, da-i cate un castron de lapte si lasa-l sa se descurce. Doar nu vrei sa-ti faci program de stimulare zilnica si pentru el :))

  6. viatalatara permalink
    Iunie 13, 2008 9:40 am

    pai asta e problema, ca nu mananca, trebuie sa-i dau pe gat cu seringa. e prea mic, moare daca nu ajunge la mamica lui. probabil e inca alaptat. il dam inapoi lui nea M. care ni l-a adus. cam asta e, din pacate, pana cresc si copiii mai mari sa aiba grija de el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: