Skip to content

Dupa ploaie

Iunie 8, 2008

Intotdeauna mi-a placut ploaia. Poate din cauza ca m-am nascut toamna si o privesc sentimental. Poate din cauza ca e datatoare de visare blanda. Pur si simplu, de cand ma stiu, parca ma vad, copil, fara sa-mi fie frica, urmarind fulgerele noaptea si linistea fosnitoare care ma adormea ca o mama.

Mai tarziu, cand m-am facut mare, imi placea sa ma plimb prin ploaie, ori din teribilism, ori pentru ca o simteam curatitoare. Apa, apa, element primordial, unul din remediile cele mai puternice de calmare a nebunilor, imi limpezea furiile existentiale. Si mai tarziu, cand m-am facut si mai mare, o simteam grea ca plumblul si greu de purtat altfel decat in somn profund.

Aici, la casa, ploaia e minunata. Avem ploi cu soare, ploi de ici pana colo, ploi puternice, ploi intunecate. Cel putin, din cate-am cunoscut pana acum. Sa o asculti, s-o vezi, sa o adulmeci, sa simti cum urci instantaneu pe munte dupa primii stropi, ei da, asta e ploaia noastra.

Aseara, dupa ploaie, ma pregateam sa incui usa de la intrare, dar nu m-am indurat sa nu o deschid un pic, sa mai iau niste aer. In prag, in noapte, doua umbre mari, saltarete. Hop-hop, au coborat treptele si s-au oprit, asteptand.

Le-am privit si, fiind primite la superoferta, vi le ofer, acum, si voua. Oac!

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: