Skip to content

Gradinita din sat

Iunie 7, 2008

Intai a trecut sotul pe acolo si mi-a povestit, incurcat:

-Vezi ca este asa, mai „ca la tara”. Nu sunt cine stie ce conditii, dar e frumos. Mi-a placut sa-i vad pe copilasii din sat, erau tare dragalasi, cum stateau cuminti in bancute. Nu sunt mai multe grupe, sunt toti amestecati, intr-o singura sala de clasa, in cladirea scolii. Avem mare noroc ca e asa aproape de noi, te poti duce oricand sa-i vezi, sa-i duci, sa-i aduci, nu mai trebuie sa plec eu de la serviciu sa alerg prin aglomeratie sa-i iau. Chiar m-as bucura sa-i dam aici, sa-i cunoasca pe copiii din sat, sa-si faca prieteni, sa se simta cu adevarat acasa.

-Sincer, nu ma deranjeaza neaparat conditiile, ma asteptam sa fie altfel decat la oras. O sa-i inscriem aici, numai s-arunc si eu o privire. Ma duc s-o cunosc pe directoare, sa stau putin de vorba cu ea, sa-i spun de proiectele noastre, poate, cine stie, obtin loc pentru amandoi!

Zis si facut. Ieri, pe la 10, cu dosarele in dinti si cu copiii de mana am pornit, cu emotie, catre scoala.

Drumul pana acolo a fost o adevarata plimbare. Oamenii ne salutau si ne zambeau, ca la tara, si le raspundeam, zambind la randul meu. Am ajuns foarte repede, tot povestindu-le copiilor cat de frumos va fi la noua gradinita.

Vazuta de departe, cladirea alba, cu arhitectura veche, avea un aspect placut. Curtea mare ma umplea de bucurie. Au loc de joaca suficient, mi-am zis.

Cum pun mana pe clanta insa, dinauntru se auzi brusc si tare o muzica lălăită, de inimă albastră. In acelasi moment am intrat intr-o stare osciland intre soc si alerta. Manele? Nu se poate!

-Vai de mine, am zis copiilor, strangandu-i si mai tare de manute, ce-o fi cu muzica asta aici?

Desi muzica se oprise, am inaintat cu prudenta, cautand din ochi un punct de sprijin. In stanga, ma ajuta sa ma orientez o tablita care odinioara imi provoca emotii intense: „Cancelarie”. Cioc-cioc si poc am si intrat, nimerind intr-o camera de 2 pe 3, cu birouri asezate in forma de labirint, la care stateau niste cucoane, numai zambet. Chipul meu, de obicei infantil, cu care nu sperii pe nimeni nici daca ma straduiesc, de data asta, sub presiunea muzicii, trezi respect instantaneu.

-Buna ziua, as vrea sa vorbesc cu doamna directoare. Pentru gradinita!

Zorita, una din cucoane s-a ridicat, informandu-ma ca ea este educatoarea si hai sa vin sa-mi arate clasa. Inca intr-o inertie din care nu-mi reveneam pentru a o lua la sanatoasa, am facut slalom printre mobila pana in fundul cancelariei, unde se deschidea usa catre clasa gradinitei.

Am intrat si i-am salutat pe copii, iar starea de ameteala si de soc in care pluteam se accentua dintr-o data. Nu puteam sa inteleg cum „doamna” isi lasase copilasii singuri in clasa, nesupravegheati, iar ea statea cu profesoarele de la scoala, care nici ele nu-si supravegheau elevii, care ascultau manele, daca nu cumva dansau si din buric. In cancelarie era sezatoare. Ca la tara, desigur.

In tot acest timp in care mi se ridica parul in cap de turbare, educatoarea imi povestea amabila cat de bine lucreaza ea cu copii, iar eu o priveam hipnotizata, dand din cap politicos.

-Doamna, ce mai fac? o intreba unul din copii, cu o carte in mana.

-Coloreaza si tu lacusta aia! i-a raspuns doamna, cu afectare.

In ciuda evidentei de netagaduit ca lacusta era libelula, tulburata, am lasat dosarele acolo, probabil ca sa plec mai repede. Educatoarea imi marturisi ca abia asteapta sa facem niste proiecte culturale impreuna si-mi promise ca va face tot posibilul sa obtina locuri pentru amandoi copiii.

Am parasit orfelinatul muzical in viteza, pe o usa de termopan, fixata pe un zid in paragina. Cu puii sub aripa si spaima in ficat.

In curtea mare, niste baieti jucau fotbal.

11 comentarii leave one →
  1. Iunie 8, 2008 8:28 pm

    haha, ce descriere plastica ai facut! poate lucreaza de obicei cu copiii, dar acum e sfarsit de an scolar si toata lumea e mai relaxata, incheie medii,etc.. Cat despre muzica, ce poti sa zici, exact ca la Bucuresti ;)). O sa te lamuresti mai bine cand va incepe anul. Daca nu esti multumita, te apuci de homescooling ;)). Eu lucrez cu Ilinca dupa caietele de la ed. Diana si de la ed. Aramis, iar ideile pentru „craft” le iau in general de pe net.

  2. viatalatara permalink
    Iunie 8, 2008 8:57 pm

    mda, mi s-a spus ca e posibil sa fie din cauza sfarsitului de an, totusi, sa lasi niste copii atat de mici singuri?! brrr! iar mi se ridica parul de pe spinare. cu siguranta, n-o sa-i ducem aici, dar despre asta, in episodul urmator…

    m-am gandit la hs, te admir pentru ce faci cu Ilinca, dar eu nu prea am vocatie de pedagog, din pacate…

    in schimb, ma gandeam la un proiect mai mare, cultural, pentru satul nostru… orice idei sunt binevenite! 😉

  3. Iunie 9, 2008 1:07 am

    Sunteti departe de cartierul german? poate acolo fac astia vreo gradinita buna. mai mult pt ile trebuie, sa aiba certificat pentru scoala ca a absolvit pregatitoarea, nu?
    oricum, te admir pentru curaj, eu nici n-as fi pus mana pe clanta :))

  4. Adriana permalink
    Iunie 9, 2008 1:09 am

    Hehe, mami, da’ la biserica din sat ati fost?
    😀
    Mai, e chiar scary ce povestesti tu, eu n-as vedea alta solutie decat HS.. mai aveti alta optiune?
    😦

  5. viatalatara permalink
    Iunie 9, 2008 8:35 am

    sabina, astept cu nerabdare sa se termine odata cartierul ala german, dar vad ca sunt in intarzieri mari (deja au trecut 6 luni de cand trebuia sa-i dea drumul). cine stie cat le mai ia sa organizeze gradinita… poate bebe sa mai prinda ceva.

    ne gandim acum la o gradinita din centru, ortodoxa, numai sa vedem cum e traficul dimineata… oricum, e mult mai bine decat din vechiul nostru cartier, asta e sigur! 🙂

    adriana, draga mea, am fost, dar despre asta chiar nu voi povesti. va rog sa ma credeti ca e mai bine asa 😀

  6. Iunie 9, 2008 9:08 am

    din centrul Bucurestiului?

  7. Iunie 9, 2008 9:55 am

    ooof, nici eu nu povestesc nimic despre biserica din Busteni 😀
    unde ai gasit biserica ortodoxa in centru?
    mai e o idee, la marigine de Bucuresti s-ar putea sa gasesti gradi buna. Sau mai ai o solutie: o inscrii pe Ile in sat doar ca sa obtii certificatul. Sigur ti-l da tanti directoarea:D
    Si faci tu cu ea ce trebuie sa stie, crede-ma ca nu e mare scofala, sunt niste caietele speciale, practic, copilu face singur

  8. viatalatara permalink
    Iunie 9, 2008 10:47 am

    va dau detalii pe mail. despre gradinitele din zona, o sa mai cercetam, deocamdata suntem proaspat dezumflati 😛

  9. viatalatara permalink
    Iunie 9, 2008 3:12 pm

    pana la urma, nu ii dam la nicio gradinita din bucuresti, asa ne-a recomandat Parintele. nu din cauza distantei, ci a aerului 🙂

    cautam…

  10. Iunie 10, 2008 4:17 pm

    Mai bine faci tu gradinita. Cine te-ar putea opri?

  11. viatalatara permalink
    Iunie 10, 2008 4:54 pm

    Este foarte complicat, ne-am gandit si la asta… deocamdata incercam sa luam legatura cu cineva care vrea sa faca gradinita langa noi. va tin la curent 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: