Skip to content

Z.P.

Iunie 4, 2008

Azi am fost in oras cu treburi. De cand ne-am mutat, am mai iesit cel putin o data pe saptamana, asta ca sa nu credeti ca m-am izolat de tot. Desi, prin conditia mea de „mama acasa cu copilul” traiesc intr-o semi-izolare de atatia ani. Asta e un fel de raspuns pentru cei care se mira ca nu ma plictisesc aici. Pai, si la oras cand stateam, numai in jurul blocului ma plimbam. Diferenta e acum ca mi s-a marit spatiul personal. Marit, lungit, curatat, purificat. Fiind atat de lat acuma, avantajul e ca ti-l poti amenaja cum vrei, fara a calca pe presul vecinului de palier. Asta se cheama tot o forma de respiratie, asa, mentala. Incepe sa-ti cresca capul, vorba lui Andries, sa incapa mai multe idei si mai putine fixatii.

Acuma, daca tot am fost in oras, hai sa facem si provizii pentru camara, ca tot e un aspect cu care nu ne-am acomodat total si ne trezim tot timpul in pana de cate ceva esential, cum ar fi telina. Telina, dragii mei, fara de care ciorba nu e ciorba, chiar daca fierbe in cel mai pur bors din lume. Bun, deci intram intr-un supermarket sa luam telina si alte 1000 de lucruri la fel de esentiale. Si, dupa cum v-am povestit mai sus, am mai iesit la oras, dar nu stiu cum s-a intamplat ca tocmai azi mi-au sarit in ochi o gramada de aspecte care intai m-au facut sa rad, si apoi m-au facut sa rad si mai tare. Uite-asa: hohohohoho!

Peste tot erau oferte speciale. Oriunde iti aruncai ochii. Nu era niciun milimetru care sa nu fie vandut la kilogram, si sa primesti inca ceva pe deasupra. Hohoho! Sa nu va imaginati ca ma asezasem undeva, sus, si priveam cu dispret cumparatorul de rand. Nicidecum, doar priveam si radeam, nu imi venea sa cred ca atata publicitate nu se prabuseste sub propria greutate, facand o ditai groapa in pamant si tragand si supermarketul respectiv dupa ea. Oamenii nu mai bagau in cosuri obiecte, ci concepte, si nici macar concepte, ci miniciuni, si nici macar minciuni, ci prostii. Hohoho! Si se mai si inghesuiau pe deasupra!

Pe o margine de rand, cu telina olandeza in mana (ca romaneasca nu aveau), stateam si priveam, total decontextualizata, chiar daca in picioare nu aveam opinci, ci campersi. Bre, ce mult s-a schimbat lumea intr-o luna! Au innebunit cu totii! Mai-mai sa-mi sterg mucii cu maneca, dar nu aveam nici muci, nici maneci, ca era cald afara. Apoi, tot privind, mi-am dat seama ceea ce tu, draga cititorule, ai observat cu mult inaintea mea: ca lumea nu se schimbase, doar eu. Doar eu, ca cine altcineva, cu mai bine de o luna inainte, tremura nervos si i se zbatea pleoapa daca nu iesa la o cumparatura, cat de mica, fie ea o carte, o jucarie, o fandacsie, o oferta d-asta, speciala. Ia neamule, telina olandeza, ca primesti gratuit un aparat de rarit parul din nas! Care merge folosit si la nasul iubitului, daca sunteti deja intimi.

Mai, cum stateam si ma uitam, ma miram acum de mine si parca ma vedeam intr-un film, asa, teleghidata, cu cosul de cumparaturi indesand teline de-astea speciale in el, cat cuprinde. Va rog sa ma credeti ca ma prapadeam de ras! Tii, haina asta sigur te face sa arati ca tipa din reclama, ei, esti fata desteapta, stii ca nu vei arata, dar acolo, macar asa, atutudinea, limbajul asta cultural sa-l vorbiti impreuna – imi ziceam eu, pe cand eram orasean cu acte-n regula. Hohoho, zicea acuma taranca, ce limbaj, ce cultura, ce metaposmodernisme, ce nevoie de a te construi ludic dupa modele livrate la superoferta! Lumea asta pe care simteai nevoia s-o imiti nu are nimic de oferit, decat o suprafata lucitoare… lucie! Esentele sunt in alta parte, hai, sterge-ti mucii si nu mai rade cu lacrimi, baga telina in cos si lasa parul din nas sa traiasca si sa miroasa o ciorba buna!

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. gandestefrumos permalink
    Iunie 4, 2008 10:05 pm

    Hohohoho!!! M-am amuzat teribil, mai ales ca (si) eu ma consider de la tara;) De ani si ani am plecat de acolo, dar cand ma reintroc, cu acelasi drag, simt ca imi vin in fire.. in timp ce pe aici, prin supermarketuri, ma uimesc si eu – pana la cer si inapoi – de nebunia in care se balacesc „masele”, ca parca refuza cu obstinatie sa fie persoane… Dar e greu sa mergi impotriva curentului cand esti in mijlocul lui, asa ca nu condamn nici eu.. ca si pe mine ma ia valul pe alocuri:) Noroc ca exista un punct de reper, vesnic stabil si vesnic acelasi, care te scoate din orice vartej si te poarta peste toate. Numai sa primim. Ma bucur ca sunt si altii care au primit, cred ca sunteti foarte normali:) Bucurie!

  2. viatalatara permalink
    Iunie 5, 2008 4:39 pm

    mi-am dat seama ca la oras e o presiune extraordinara, pentru ca imediat ce iesi afara, dai nas in nas cu o gramada de magazine, si oricat ai sari, ca la 100 m garduri, peste unul, doua, tot te impiedici pana la urma.

  3. gandestefrumos permalink
    Iunie 6, 2008 1:10 am

    cam asa-i la oras, mai ales in orasele in care consumerismul pare un tel comun: al patronilor, firmelor de reclame, al media.. si, evident, al fiecarului cetatean onorabil:) pe mine m-a lecuit oboseala proprie:) pur si simplu imi vine rau cand intru in magazine si se invartesc toti ca apucatii in jurul meu vanand „oferte” si ticsind bratele si cosurile cu zeci de tampenii de care nu au nevoie sau pe care le vor arunca. cred ca as face si eu la fel daca as fi mai odihnita, dar – slava Domnului – de cele mai multe ori nu sunt:) asa ca am inceput sa merg la cumparaturi la ore bizare, cand intuiesc ca nu dau buzna chiar toti potentialii clienti si in magazine in care stiu care produs unde-i, ca sa nu zabovesc peste masura. (ies, oricum, fie amuzata, fie cu dureri de cap)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: