Skip to content

La aniversara

Iunie 3, 2008

Astazi se implineste o luna de cand am primit cheile casei. O sa scriu cateva randuri, atat pentru „istoria” personala, cat si pentru cei carora le vor fi de folos.

In primul rand, schimbarea in bine este majora si de netagaduit. Adaptarea, atat a mea, cat si a copiilor, a fost instantanee si decisiva. A doua zi nici macar nu imi puteam imagina (si va rog sa ma si credeti) ca am stat vreodata la bloc. De dormit, dormim excelent: ori aerul, ori casa de lemn, ori linistea sa fie, nu stiu. Mancam „organic” de la vecinii tarani branza, lapte, oua, bors. Astept sa-mi pice si o friptura, din cand in cand. Nu am mai suferit de nicio boala, desi umblam mai mult desculti (in talpile goale) pe afara si prin casa. Daca i-a prins cate-o raceala usoara pe copii, pana seara le-a trecut. Curantenie se face de un infinit de ori mai usor decat la bloc: in primul rand, este mai placut si apoi, ai unde sa le pui toate aceste maruntisuri care dincolo iti stateau in cap. Saptamanal ne vine o femeie care ne aspira si da cu mopul in toata casa. De spalat rufe, iarasi sunt uimita ca am de vreo 10 ori mai putin de spalat decat la bloc. Inca nu am dezlegat misterul, poate ma ajuta cineva.

Astea au fost parti bune. Bineinteles ca nu locuim in Rai, nu inca. Partile mai dificile sunt apa, care e calcaroasa (taranii o beau de o viata asa, dar noi punem si la ciorba apa plata), hidroforul, care nu face bine un contact si mai trebuie lovit cu ciocanul din cand in cand, faptul ca unul din dusuri este stricat, apoi, faptul ca avem terasa pe vest si e foarte cald dupa-amaiaza acolo, fara umbra, faptul ca la intrare, deasupra usii, nu am pus inca un mic acoperis si usa e jupuita. Astea au fost cele minore, rezolvabile in timp. Major este faptul ca stam intr-o casa din lemn extrem de ieftina si construita rapid: 40.000 euro in vreo 3 luni. Lemnul „lucreaza” si avem cateva crapaturi prin pereti care ne-au speriat, la un moment dat, dar apoi ne-am linistit. Se pare ca e ceva normal si se poate rezolva rapid, fara costuri mari. Practic, toata lista asta „neagra”, oricat de lunga ar parea, este pentru noi o „cantitate neglijabila”, care nu ne supara prea tare. La fel cum am patit si cu avioanele, care ne-au deprimat in prima zi, dupa care ne-au deranjat mai putin decat o masina (doar nu au claxon, nici alarma, nici nu le ambaleaza nimeni motorul).

De fapt, despre asta voiam sa scriu cand m-am apucat: in aceasta luna am descoperit ca pamantul e mult mai important decat casa (mai valoros, atat baneste, cat si sufleteste). Ca si intr-o cocioaba daca stateam, ne-am fi simtit la fel de bine. Pentru ca, in ciuda inconvenientelor povestite mai sus, casuta asta a fost cea mai buna alegere posibila (tinand cont si de putinii bani avuti la dispozitie). Si asta nu pentru ca ar fi extrem de frumoasa, sau de trainica. Este doar o casa simpla si ieftina. Dar e minunata datorita pozitionarii. Nu as da-o pe niciun palat dintr-o zona arida. Ma simt intr-o vacanta fara sfarsit. Padurea, „animalele domestice”, iarba, macul rasarit intr-o dimineata, totul este mult, mult mai mult decat am putut vreodata sa-mi imaginez ca va fi cand ma voi muta la casa. Este frumos, ne simtim extraordinar de bine, sunt fericita.

9 comentarii leave one →
  1. gandestefrumos permalink
    Iunie 3, 2008 9:04 pm

    La multi ani si multe bucurii dupa aceasta prima luna de emotii si incercari! E atat de bine (si atat de rar) sa auzi oameni spunand ca sunt fericiti:)Ma bucur de bucuria voastra, fiti binecuvantati!

  2. viatalatara permalink
    Iunie 3, 2008 9:16 pm

    multimim! sa dea Dumnezeu tuturor o asemenea bucurie! Doamne ajuta! 🙂

  3. Adriana permalink
    Iunie 3, 2008 11:41 pm

    Misterul cu hainele:)), pai n-aveti serate unde sa iesiti, prea multe vizite oficiale, cred si eu ca e simplu. Hei, multumesc pentru pros si cons, pe mine ma ajuta:))
    Mai, sper sa aveti trai lung acolo, viata la tara e sanatoasa..

  4. viatalatara permalink
    Iunie 4, 2008 9:21 pm

    dragul meu „liman”, 🙂
    dimpotriva, acum suntem iesiti permanent, toata ziua suntem afara, si deloc cuminti. nu crezi ca ar fi fost prea simplu, totusi? 😀

    probabil faptul ca nu mai avem praf, ci iarba, nu stiu, hainele se murdaresc mai greu…

  5. Adriana permalink
    Iunie 4, 2008 11:49 pm

    ce-i asta bre.. te muti la tara dar tot mai ai relatii cu KGB-u?:DD uff..
    ideea era ca la iarba verde poti sa porti blugii jegosi de ieri, da la serate… hm..

  6. viatalatara permalink
    Iunie 5, 2008 7:55 am

    ei, KGB-ul 🙂 este suficient sa-mi accesezi blogul de pe blogul tau si imi apare linkul direct 😀

    despre haine: culmea ca ii schimb cand se murdaresc 😀

  7. Adita permalink
    Iunie 6, 2008 10:44 am

    ma bucur mult pentru voi. sper sa reusim si noi vreodata sa ne mutam la casa

  8. Iunie 6, 2008 9:26 pm

    Cat m-a emotionat articolul tau … m-ai facut sa imi retraiesc copilaria !
    Eu locuiesc de 10 ani la bloc si chiar si dupa atata timp traiesc cu o permanenta senzatie de sufocare. Visez sa am o casuta mica (batraneasca) la tara si sa pot merge acolo macar la sfarsit de saptamana.
    Va doresc sa aveti o viata la tara lunga si plina de bucurii !!!!

  9. viatalatara permalink
    Iunie 7, 2008 4:29 pm

    Adita, in cazul vostru e numai o problema de curaj 😀

    Niko, bine ai venit in „casa” mea 😉 singurul sfat pe care pot sa-l dau tuturor celor care viseaza la o casa este sa nu mai stea pe ganduri, sa isi cumpere cat mai repede… oricat de mica ar fi, veti simti schimbarea 🙂 multumim de urari! si blogul tau mi-a amintit de copilarie, azi am facut un drum la cofetarie di cauza asta 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: