Skip to content

Animale domestice

Iunie 2, 2008

In primul rand, greierii, care traiesc pe langa casa omului si chiar in casa, cum a fost cel de azi-dimineata, care facea pe mortu’ fiind cazut cu burta-n sus si neputandu-se deplasa. Cum o fi fost noaptea lui petrecuta inauntru? A stat doar aseara sau abia acum l-am gasit noi? Poate e nascut si crescut aici, in casa, de generatii intregi. Suntem mai „cool” decat furnica: avem greiere!

In al doilea, porumbeii salbatici. Batranetile mele se anunta prin acest prim semn de senilitate: hranesc pasarile, de multa vreme, inca de cand stateam la bloc. Acolo, intr-o tuie haotica, isi facusera cuibuil doi porumbei carora le puneam paine pe pervaz, si apoi pe aparatul de aer conditionat, proaspat instalat. Motiv pentru care ma ciondaneam si cu pisica vecinului care se dadea la ei camuflata-n tuie: o bombardam cu cotoare de mere si ea chelalaia, ofuscata. Cand ne-am mutat la casuta, dupa cateva zile, in cea mai de sus barna a acoperisului au poposit doi porumbei care si-au facut cuib. Si acum, iata dovada senilitatii. Desigur ca am continuat sa-i hranesc si pe ei, si pe sutele de vrabii de pe gard. Dar am inceput sa cred cu tarie ca domnii porumbei sunt aceiasi de la bloc. Ca, fiind pasari inteligente, au venit dupa noi oriunde am fi plecat. Doar stiti cu totii ca exista porumbei calatori, carevasazica, au un simt de orientare iesit din comun, deci n-ar fi absurd sa fie adevarat. Desi, ar zice sotul meu, daca pasarile astea ar vorbi, ti-ar spune: cine esti, cucoana, noi habar n-avem si nici nu ne intereseaza. Ne confunzi si prea te crezi buricul pamantului. Du-te inapoi la bloc si cerceteaza tuia si, daca nu i-a mancat pisica, pe care acum nimeni n-o mai alunga, vei vedea ca predecesorii nostri sunt acolo si te-au uitat de mult.

Vecinii, in schimb, au mierle. Tare imi place sa le ascult! Azi i-am strigat uneia din ele: Bravo, canti frumos! si imediat a plecat de pe sarma lui de curent pe sarma noastra. Sunt sigura ca pasarile ne inteleg, mai ales ca acum vreo doua zile am certat niste ciori care pareau prea putin politicoase cu domnii porumbei si vad ca au disparut, desi poposisera de o vreme aici si chiar ma impiedicau noptile sa-mi ascult privighetoarea, cu croncaniturile lor. Cumplit! Sa descifrezi catecul unei privighetori prin zeci de caraituri de cioara!

Multumesc, Doamne, pentru porumbei, greieri, privighetoare si mierlele vecinilor. Este o reuniune afectiva cu inclinatii artistice langa casa noastra… Sa mai spuna cineva ca nu se poate face cultura la sat!

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. Aurelia N permalink
    Iunie 3, 2008 12:30 am

    Ah, Anca, ce frumos trebuie sa fie … Nu tu bormasina, nu tu melodii preferate ale vecinilor (nu spun care) si lista de zgomote nesuferite ar putea continua!

    Noi ne laudam doar cu niste randunele care si-au facut cuib in burlanul … hotei … si multi, multi porumbei si pescarusi pe acoperisul blocului de vis-a-vis …

  2. viatalatara permalink
    Iunie 3, 2008 12:31 pm

    da, este frumos. orice alte cuvinte sunt de prisos. sunteti invitati pe la noi cand aveti drum in zona 😀

  3. Prietena oficiala a pasarilor permalink
    Iunie 3, 2008 1:08 pm

    Sa va rasplateasca Dumnezeu bucuria cu multe aripi in jur, deasupra si inauntru. E minunat, ca orice intoarcere acasa.
    Va imbratisam de departe, ca sa ne impartasim din pacea voastra si din gustul vantului care va imbraca toti cantatorii.
    Scominasii

  4. viatalatara permalink
    Iunie 3, 2008 2:14 pm

    iubita mea surioara,

    te astept sa vii calare pe barza precum calatorea Nils Holgersson pe gasca. Chiar asa, sa vii si cu Nils 😀

    te iubesc la nemurire!

  5. Iunie 3, 2008 4:40 pm

    hihi, citind titlul m-am gandit ca o sa povestesti despre catel ( chiar, ce face catelul?)Abia astept sa vin din nou la voi (emoticon din ala care viseaza) 🙂

  6. viatalatara permalink
    Iunie 3, 2008 4:55 pm

    ai, ai, ai! si catelul, si pisoiul, au fost inapoiati a doua zi, livrare urgenta… motivele sunt nenumarate, dar cel mai important este ca nu putem avea grija de atatea animale domestice, plus copiii, frate! partea trista este ca, dupa ce l-am dus inapoi, pe pisoi l-a calcat o masina… of, ce rau mi-a parut, am plans de intristare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: