Cum s-a amestecat casa in viata mea

Dupa ce am nascut al doilea copil (moment urmator prieteniei cu marii arhitecti), lucrurile s-au mai calmat o vreme, pana la venirea primaverii, cand am inceput sa-mi plimb odorul cu caruciorul. Eu il plimbam, el dormea, eu stateam pe banca si bataiam din picior. Ce-ar fi sa citesc ceva?

Si mi-am cumparat o revista, nu intamplator una de case faloase, sau cel putin asa credea ea, revista. Dupa ce o citesc din coperta in coperta (am aceasta manie a ordinii in lectura, chiar cand deschid Mersul trenurilor), gasesc pe ultima pagina… un anunt. Se cauta redactor bla bla bla. Eu, acasa cu copiii, asta dupa o lunga perioada de acasa cu copilul. Nu faceam decat sa-mi prelungesc dosarul de concediu maternal pentru inca doi ani (si de aici, mai departe). Mi-am trimis CV-ul insotit de o entuziasta scrisoare de intentie, care era, desigur, mai promitatoare decat CV-ul. Cand Doamna m-a chemat peste cateva luni sa-mi acorde postul, cu scrisoarea era in mana, nu cu CV-ul.

Acest moment era prima caramida din constructia unei cariere oarecare. Incepuse, bizar, cu un vis despre o casa si avea sa continue cu munca la o revista pentru parinti. Deci aveti grija ce visati, pentru ca s-ar putea sa va schimbe viata…