Cum s-a amestecat casa in viata mea
Dupa ce am nascut al doilea copil (moment urmator prieteniei cu marii arhitecti), lucrurile s-au mai calmat o vreme, pana la venirea primaverii, cand am inceput sa-mi plimb odorul cu caruciorul. Eu il plimbam, el dormea, eu stateam pe banca si bataiam din picior. Ce-ar fi sa citesc ceva?
Si mi-am cumparat o revista, nu intamplator una de case faloase, sau cel putin asa credea ea, revista. Dupa ce o citesc din coperta in coperta (am aceasta manie a ordinii in lectura, chiar cand deschid Mersul trenurilor), gasesc pe ultima pagina… un anunt. Se cauta redactor bla bla bla. Eu, acasa cu copiii, asta dupa o lunga perioada de acasa cu copilul. Nu faceam decat sa-mi prelungesc dosarul de concediu maternal pentru inca doi ani (si de aici, mai departe). Mi-am trimis CV-ul insotit de o entuziasta scrisoare de intentie, care era, desigur, mai promitatoare decat CV-ul. Cand Doamna m-a chemat peste cateva luni sa-mi acorde postul, cu scrisoarea era in mana, nu cu CV-ul.
Acest moment era prima caramida din constructia unei cariere oarecare. Incepuse, bizar, cu un vis despre o casa si avea sa continue cu munca la o revista pentru parinti. Deci aveti grija ce visati, pentru ca s-ar putea sa va schimbe viata…
Ha, ha, te-am gasit! Fugisei la tara, care vasazica! Lasa, ca in 2-3 ani ma oplosesc si eu la umbra Scrovistei. Daca mai ramane ceva din ea pana atunci, desigur, dragi baroni locali si nelocali.
P.S. Acum inteleg eu de ce n-ai timp deloc. Sa nu zici nu! :))
cum de m-ati gasit toti de-odata? trebuie sa ies afara, sa caut bilboardul care m-a dat de gol 😛