Călugărul şi lupul
Traducere facută de prietenii de la Predania. Mulţumim!
- Iată, povestea noastră a început, să zicem, acum vreo 6 luni. Lupoaica avea pe atunci cam 15 zile. Am luat-o, am început uşor, uşor să îi dau lapte cu biberonul, apoi mâncare mestecată. Aşa a început povestea noastră. Astfel a căpătat încredere şi am stabilit o legătură. De bună seamă, sânt şi nişte lucruri mai presus de cuvinte. Gânduri greu de îmbrăcat în cuvinte pentru a istorisi povestea noastra… Bineînţeles că îi este frică de oameni, fuge, păstrează o distanţă de cam 10 metri, dar când sântem singuri e o adevărată alintată.
(omul din pădure)
– Doamne ajută, gazdă! Sărut-mâna părinte!
Am trecut munţii Golia, Iavor… toate le-am văzut, dar aşa ceva nu… Asta e voia lui Dumnezeu, minunea naturii.
(către uliu)
– Vino aici!
via Father Stephen
şi când mă gândesc că a fost odată cineva(poetul Plaut(?!?), apoi încă cineva după el, filosoful Hobbes, apoi încă cineva după ei şi poate şi înaintea lor… şi tot aşa), care a spus că “Lupus est homo homini, non homo.” (“omul este lup pentru om, nu om” sau aşa ceva)…
ei bine.. eu cred că mai putem spune şi “lupul e om pentru om, aşa cum omul uită să-şi fie om lui însuşi mai întâi(uneori)”.. cel puţin la asta m-am gândit eu când am văzut filmuleţul.. (deşi tocmai zilele trecute, citind “Lupul de stepă” a lui H. Hesse, din “lup” rămăsesem doar cu imaginea “fiarei” neîmblânzite şi de neîmblânzit)
este deosebit.. îţi mulţumesc pentru postare şi traducere
uneori şi eu mi-aş dori un lup şi o pădure lângă casă
Pai daca te mananca lupul, scapi si de microbi, nu?
ehe.. păi tocmai asta-i.. să nu mă mănânce..
..
)
învăţăm să convieţuim
asta dacă nu îl mănânc eu pe lup
Foarte interesant filmuletul. Lipsa granitelor e paradisiaca.