Marea legumiculizare

2009 iulie 8
by viaţa la ţară

Sunt bune nu pentru că-s ale noastre, nici pentru că n-au coloranţi şi conservanţi. Sunt bune pur si simplu.

legume 002

legume

legume1

legume2

legume 038

from → grădina, pozele mele, viaţa la ţară

21 Răspunsuri leave one →
  1. 2009 iulie 8
    ivona permalink

    Voi ati reusit asta?! Dar e minunat! Sincer nu ma asteptam deja! Deci chiar ati muncit serios!Bravo voua!(vreau sa spun ca trei copii si servici si faptul ca e primul an erau destule motive sa nu fie posibila o asemenea recolta bogata!)Poate va rugati sa le reuseasca si altora schimbarea asta…

  2. 2009 iulie 8
    viaţa la ţară permalink

    Noi si niste bunici cu mai multa experienta decat noi. Dar nu e primul an, am intrat deja, din mai, in anul 2. Asta e sesiunea de vara :)

  3. 2009 iulie 8
    viorica permalink

    Bravo voua harnicilor! si eu am gradina dar din cauza ploilor si frigului noaptea nu merge bine la legume .Rosiile deabia sant in floare ,fasolea acum urca pe araci ,ce sa spun dezastru anul acesta.

  4. 2009 iulie 8
    sancho panza permalink

    bună:)..
    este prima dată când îţi scriu.. este, de fapt(cred), prima dată când scriu ceva unei persoane pe care nu o cunosc..
    este ciudat de ce tocmai la această postare a ta şi nu la alta, căci oricum mă bate gândul de ceva timp să o fac…dintr-un motiv simplu pentru mine.. îmi place blogul tău, îmi plac simplitatea şi profunzimea care transpare din ceea ce scrii, din imaginile prin care împarţi cu ceilalţi frânturi din ceea ce vezi, trăieşti.. eşti..
    şi îţi mulţumesc pentru timpul pe care îl dăruieşti celor ce rătăcesc “blogosferic”, dar nu numai, prin viaţă..
    Doamne ajută!
    Sabina:)

  5. 2009 iulie 8
    viaţa la ţară permalink

    Mare-i internetul asta, fratilor! Daca s-a-ntalnit Sancho Panza cu Don Quijote in gradina de legume… Hm!:)

  6. 2009 iulie 8
    sancho panza permalink

    păi alt loc în lume nici nu ar mai fi fost potrivit unei asemenea întâlniri.. căci după mori de vânt şi turme de oi.. e bine să mai respire omul şi sub un vrăj de fasole, cu un dovleac magic şi cu-o patlagică murată.. măcar cât să alunge gustul prafului de Bucureşti :) .. sau poate doar pentru că Sancho Panza ştie că nu va avea niciodată atâta încredre(-credinţă) cât Quijote, rămânând să viseze, în continuare, la insula-grădină râvnită(la ţară sau chiar, undeva, în alt univers :) )…)

  7. 2009 iulie 9
    M. permalink

    Pai nu Don Quijote era cel visator? Sau s-a molipsit si Sancho ? :)

  8. 2009 iulie 9
    M. permalink

    @viata la tara – intrebari:

    1. Rosiile sunt din samanta de cumparat,sau din a voastra? Imi par ca cele de altadata
    2. Ce este atarnat pe perete,langa cimbru ? Pare loboda,dar ce faceti cu ea uscata ?
    3. Aveti balta prin apropiere ? Aracii ceia nu sunt papura ?

    PS: legumele sunt de la voi,sau ai luat pozele de pe net ? Prea arata bine ! :)

  9. 2009 iulie 9
    sancho panza permalink

    Sancho Panza e cel visător.
    Don Quijote e cel trăitor de vise. Nu asta i-a oferit alura de “ridicol”? În timp ce Panza preferă siguranţa şi comoditatea oferită de visul insulei lipsit de îndrăzneala şi curjaul, punerii în acţiune a acestuia :) , dar se face că uneori “nebunia” e o mai mare înţelepciune decât orice aşa zisă “raţiune”..

    M. – oare de ce legumele de pe net ar fi mai “adevărate”, decât acestea, a căror imagini sunt tot pe net, a unei grădini în “legume şi araci”, nu am găsit nimic mai bun pentru “carne şi oase” :) )..

  10. 2009 iulie 9
    M. permalink

    Nu ca ar fi mai adevarate cele de pa net, ci mai fardate sau “indopate” ca sa fie aratoase.

    Dar vad ca @viata la tara nu sare sa-si apere legumele ! :)

  11. 2009 iulie 9
    Alina permalink

    mmm, ce de bunatati! bravo!

  12. 2009 iulie 9
    viaţa la ţară permalink

    M, legumele sunt ale noastre, la fel si pozele, de ieri, proaspete (si pozele, si legumele). Il las pe Gradinar sa raspunda, atata vreme cat gradina e raspunderea lui. Aveti numai putintica rabdare :)

  13. 2009 iulie 9
    jurnalderasfat permalink

    Tufele uscate (din stanga) sunt de cimbru, sunt singura, si sunt exact asa cum le sade bine intr-o gospodarie “taraneasca”, smulse cu tot cu radacina, atarnate cu capul in jos (la loc aerisist, de preferinta sub streasina unui sopru, sa se usuce), gata pentru a fi frecate intre palme iarna, in maglavaisul de sarmale, musai iarna. Nu :) ?

  14. 2009 iulie 9
    Gradinarul permalink

    Rosiile provin din 4 surse:
    1. cele mai avansate sunt din rasad -soi Malita- cumparat din piata de legume de la o taranca (au crestere determinata, deci e deajuns un arac mic pentru ele si nu necesita copilire – totusi le-am mai copilit ocazional).
    2. categoria 2 este primita in dar de la http://www.picurideroua.wordpress.com ale carei rude sunt gradinari profesionisti
    3. o brazda cu rasaduri de la socrii
    4. o brazda cu propriile mele rasaduri, seminte unguresti :)

    Langa cimbru este loboda, pentru seminte. Si pentru design.

    Avem balti prin apropiere, dar nu creste bambus. :)

    Daca mai sunt alte intrebari, raspund bucuros.

  15. 2009 iulie 9
    viaţa la ţară permalink

    Mai ramane sa povestesti ca nu le-am tratat cu nimic :D

  16. 2009 iulie 9
    M. permalink

    Eu cred ca stiu de ce au crescut asa frumoase – de dragul copiilor ! :)

  17. 2009 iulie 9
    doina permalink

    cum ati reusit sa salvati gradina de trei perechi de picioruse?

  18. 2009 iulie 10
    viaţa la ţară permalink

    Pai este separata de restul curtii printr-un gard :)

    Mai intra ei, mai ales cand se facusera capsunele erau toata ziua prin gradina… Le mancau direct! Acuma dau iama prin rosii, abia daca mai apucam sa gustam cate-o splendoare de rosie naturala, ceva de neimaginat!

  19. 2009 iulie 10
    Marilena permalink

    Felicitari! Arata minunat toate! Eu nu am pus niciodata varza sau gulii. Si mai ales va felicit ca nu ati tratat cu nimic legumele, ajunge cate otravuri au cele din piata. Bravo, sa le papati sanatosi si voiosi!

  20. 2009 iulie 11
    treangelsmother permalink

    Ma bucur pentru recolta, ma bucur nespus ca ati reusit cu guliile ai mei le mananca ca pe mere, sunt foarte sanatoase , ce sa zic felicitari!

  21. 2009 iulie 12
    rombac 1-11 permalink

    arata apetisant.

    sunt las, ar trebui sa ma mut si eu maine din Bucurestiul asta care corupe sufletul si trupul.

    Paul

Lasă un Răspuns

Note: You can use basic XHTML in your comments. Your email address will never be published.

Subscribe to this comment feed via RSS