Skip to content

Adevărul despre comunism (3)

octombrie 30, 2008
Adevărul despre comunism (1): Dumitru Bordeianu – Procesul studentilor legionari
Adevărul despre comunism (2): Mircea Platon – Catre un tanar socialist roman

Din nou fragmente din cartea lui Dumitru Bordeianu, Marturisiri din mlastina disperarii. Astazi, despre

Conditiile din temnitele comuniste

Îmi îngadui o paranteza, pentru a pune o întrebare unui interlocutor venit din lumea occidentala, de pilda: ce ar spune el, când ar auzi ca cei condamnati au executat, sa zicem 16 ani, sub regim comunist, la care se adauga înca 7 ani din timpul dictaturii lui Carol al II-lea si a lui Antonescu, stând în tot acest timp într-un climat viciat de mirosul de urina si fecale? Poate unora nu le-ar veni sa creada, si atunci, fostii detinuti politici, împreuna cu mine, i-am invita sa vina sa vada ca si azi, în România, aceste obiecte de tortura morala si fizica se gasesc înca în celulele si camerele închisorilor. Sa vada în ce fel de conditii de civilizatie si-au trait mii de fiinte umane un sfert din viata.

Aici în Australia, unde am emigrat, am vizitat din curiozitate, de curând, o închisoare din Melbourne, Victoria: era mai degraba o pensiune, în comparatie cu ceea ce am trait eu si atâta tineret român, timp de 16 ani, în închisorile comuniste.

În timp ce ne faceam necesitatile fiziologice aerul din celula devenea insuportabil. Tinetele erau desertate apoi de doua ori pe zi, dimineata si seara, la closetele de la capatul etajului. Aceasta operatie se efectua cu rândul, în asa fel încât cei din celule nu se puteau vedea sau cunoaste între ei.

Au fost cazuri la Jilava – si asta o stiu toti cei care au trecut pe acolo – când, într-o camera cu o capacitate normala de 40 de detinuti, erau înghesuite 300 de persoane. La camerele din „reduit”, unde tinetele nu mai ajungeau, necesitatile se faceau pe jos. Aerul din camera era nu numai insuportabil, dar si insuficient. Pentru a evita asfixia, se statea cu schimbul în pragul usii, unde se strecura putin aer de afara. În aceste camere au murit majoritatea celor în vârsta si bolnavii.

Ce mancare primeau detinutii…

O alta încercare ce a macinat din temelii viata detinutilor a fost foamea; foame redata cu autenticitate în poeziile lui Radu Gyr si Nichifor Crainic; foamea cronica, insuportabila, care a umilit, a degradat si a pus în situatii de compatimit pe multi dintre detinutii incapabili sa suporte ceva ce depasea limitele rabdarii. Cum era posibil ca, timp de 16 ani, sa te roada acest vierme neadormit, sa nu te saturi niciodata si nici macar sa-ti potolesti, cât de cât, foamea? Câta vointa, câta rabdare, câta înfrânare, le-a trebuit acestor detinuti, ca sa supravietuiasca? Doamne! N-a fost o luna-doua, un an-doi, ci 16 ani!

Ca fost student la medicina, cunoscând fiziologia si biochimia normala a omului, m-am întrebat întotdeauna care este limita de rezistenta a omului la foame. Si marturisesc ca n-am gasit raspunsul.

As pune întrebarea si specialistilor: este oare posibil ca timp de 16 ani, în interval de 24 de ore, masa sa nu varieze decât între 600 si 900 de calorii (în ultimii doi ani ajunsese în jur de 1000 de calorii), iar în conditiile de pedeapsa, în jur de câteva sute? Cât priveste valoarea nutritiva – hrana fiind alcatuita numai din deseuri, ce nu se vindeau la aprozarele socialiste – comunistii au gasit de cuviinta ca ea sa fie cum a fost…

Mâncarea era constituita din arpacas, orz decorticat, rar fasole, varza, dovleci, gulii, cartofi, care nu se vindeau, si napi porcesti. Iar carnea – resturi nevandabile: copite, bojoci, buze, pielite si capete de animale care, în tarile capitaliste nu s-ar fi dat nici macar câinilor. Si toate acestea erau în buna parte alterate.

Îmi aduc aminte de un fapt pe care nu-l voi uita toata viata mea. Eram în curtea închisorii la Gherla, nu departe de bucatarie, când am vazut cum detinutii de drept comun scoteau din beciul sectiei a II-a capete de bovine intrate în putrefactie. Cu un bat lung introdus prin teste, ca sa fie tinute la distanta, – atât era de insuportabil mirosul – carausii fugeau cât îi tineau picioarele pâna la bucatarie. Aici le azvârleau într-un butoi cu apa, unde erau spalate si puse în cazane, pentru hrana detinutilor politici. Cei de drept comun aveau un alt meniu.

Din cauza acestor deseuri multi detinuti s-au îmbolnavit de ficat, de rinichi si de stomac, în special cei în vârsta si cei care în libertate avusesera un regim alimentar mai deosebit. Ce elemente nutritive puteau contine aceste alimente? Si totusi detinutii politici au trait cu asa ceva.

Cum aratau celulele femeilor…

Într-o buna zi, pe la sfârsitul lui noiembrie, sunt scos cu Cojocaru ca sa ducem fetelor o tineta cu apa de baut de la fântâna din curtea închisorii. Cu aceasta ocazie, datorita gardianului de pe sectia fetelor, care era mai cumsecade, am putut intra din celula în celula cu tinetele, ca sa le vedem pe toate. Cu unele dintre ele am putut sa vorbim, sa schimbam informatii, gardianul prefacându-se ca nu vede nimic. Ceea ce însa m-a impresionat în mod deosebit si foarte neplacut în aceste celule a fost igiena. M-am îngrozit si în acelasi timp mi-am pus întrebarea: cum vor rezista si cum vor suporta femeile condamnate conditiile de închisoare? Prin structura lor anatomo-fiziologica ele aveau nevoie de o igiena corporala diferita de a barbatilor, majoritatea fiind tinere.

Am vazut în aceste celule cârpe improvizate, de diferite marimi si culori, spalate doar cu apa rece. Probabil ca aceste cârpe erau rupte din combinezoanele lor si jena la care fusesera supuse aceste fapturi atât de gingase se citea pe fata lor. Mirosul în celula era atât de insuportabil, încât nu era de mirare ca li permisese o plimbare zilnica de zece minute, timp în care usile erau lasate deschise. Era nevoie sa li se usuce cârpele si sa se aeriseasca celula. Le-am întâlnit dupa eliberare pe unele dintre ele. Executasera 16 ani de detentie si mi-au marturisit ca femeile au suportat mult mai greu, din acest punct de vedere, conditiile din închisoare. În tot timpul anchetelor si proceselor nu s-a facut baie, nu ni s-au spalat rufele si nici nu am primit sapun. Sa traga concluzia ce se cuvine domnisoarele si doamnele din lumea civilizata. Toate femeile arestate din tara noastra sub regimul comunist au fost adevarate eroine. Cinste lor, de-a lungul istoriei!

sursa fotografiei

About these ads
6 comentarii leave one →
  1. lidia permalink
    octombrie 31, 2008 8:36 pm

    Nu mai ai cuvinte sa spui in fata acestor atrocitati decat -Doamne miluieste-ne, Doamne miluieste-ne,Doamne miliueste-ne , Doamne miluieste-ne……..

  2. viatalatara permalink
    octombrie 31, 2008 10:43 pm

    stai un pic, ca inca nu am ajuns la inchisoarea de la Pitesti. ce am scris aici e nimic pe langa ce s-a petrecut acolo.

    va rog mult, cititi-l pe Ianolide – “Intoarcerea la Hristos”!

  3. Nicolau da Romênia permalink
    aprilie 11, 2009 4:08 am

    Trãdãtori si banditi “democrati” din Occidentul trãdãtor si aliat al bestiei comuniste, pâna astazi ascunde crimele comuniste si nu vrea sã judece comunismul întrun Tribunal International! Occidentul trãdãtor tot vorbeste ca un Papagal despre judei si minciuna lor batizata de “holocaust”, asta pentru a ascunde crimele comuniste al comunismului judaic al judeilor Marx,Engels,Lenin,Trotki si alti banditi talmudisti care au omorît 100 de milioane de oameni!

  4. jan11 permalink
    iulie 24, 2010 12:38 pm

    Totul este cu atat mai trist cu cat,in pofida acestor grozavii petrecute si a altora mai mari,exista inca indivizi care plang dupa comunism si,culmea gasesc si argumente in a justifica existenta acestuia si a ororilor petrecute in timpul acestuia.Daca,intradevar,comunismul o fi avut o particica cat de cat buna in toata existenta lui(desi ma indoiesc),felul in care a intrat in Romania,pe usa din dos,pe intuneric,talhareste,precum si barbariile comise in numele lui anuleaza acea ipotetica parte buna.(care o fi aceea)Sa nu uitam niciodata ca raul a venit de la est.Dumnezeu sa-i odihneasca si sa-i fericeasca asa cum numai El poate si stie pe toti cei careau avut de suferit de pe urma acestui flagel sau care au pierit pe baricade,eroic in lupta contra lui.

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » HELLoween (Noutati 31 octombrie)
  2. Temniţa la feminin « Viaţa la ţară

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 85 other followers

%d bloggers like this: